Sunt ghid montan. O ocupație extrem de frumoasă și de provocatoare, dar care presupune un consum fizic și mental direct proporțional cu satisfacțiile oferite. Pentru mine, genunchii și restul articulațiilor, ligamentelor și meniscurilor organismului sunt mijloace fixe de producție, deci trebuie menținute funcționale. Spre deosebire de amortizoarele unui automobil, care pot fi schimbate atunci când cedează, cu genunchii te naști, ai o singură pereche și ar fi bine să reziste toată viața. În cazul meu, uzura e mult mai mare decât la o meserie care nu presupune efort fizic susținut. Plus că nu mai sunt la 30 de ani, când puteam abuza susținut de propriul organism, iar acesta se refăcea fără probleme.
Una peste alta, de-a lungul unui an, urc cam 100.000 metri verticali. Asta înseamnă altitudinea de zbor a unui avion de linie înmulțită cu 10. Culmea e că nu metrii ăștia urcați îți distrug genunchii, ci coborârea lor. La fel, sutele de kilograme de echipamente cărate în rucsac îmi afectează articulațiile umerilor, coloana vertebrală și musculatura spatelui, dar și genunchii, care trebuie să susțină o greutate adițională. Așa am ajuns să conștientizez faptul că trebuie să iau măsuri, dacă vreau să continui activitatea pe munte cât mai mult posibil. Vorba aia cu „e mai bine să previi decât să tratezi” îmi răsuna din ce în ce mai des în cap. Bine, și aia cu „mai bine plângi la psiholog decât să râzi la psihiatru”, dar aia are legătură cu eliberarea de tensiunea mentală, iar la capitolul ăsta stau bine, cel puțin momentan.
Așadar, după 70 de zile petrecute în Alpi și-ncă vreo 15 în Himalaya, m-am apucat să-mi caut de sănătate, vorba bunică-mii. Simțeam nevoia să mă dau de la 0, cum se spune. N-aveam o problemă de tratat neapărat – mă rog, m-am căpătuit în Himalaya cu o entorsă de genunchi, cu niște ligamente întinse, dar nu foarte grav – ci voiam, pur și simplu, să elimin din oboseala acumulată și să-mi relaxez articulațiile abuzate.
Auzisem de o clinică de fizio și balneoterapie, nouă și ultra-modernă, deschisă pe undeva, pe lângă Câmpina. Aș fi preferat-o în București, dar asta e, nu le poți avea pe toate, iar cu drumurile, vorb-aia, sunt obișnuit. Am sunat la Sanconfind (www.sanconfind.ro)şi m-a primit persoana care se ocupă de marketing. Iuliana e o fostă handbalistă, așa că știe ce a aia efort fizic și recuperare după efort. M-a dat pe mâna unei ortopede, care mi-a sucit toate alea, deși eu îi spusesem că nu mă doare nimic special. Nici o șansă, până nu s-a lămurit ea, n-am avut cu cine discuta. Mi-a comunicat că am o ușoară scolioză, parcă, dar nu-mi spunea nimic nou. Ne știam de ceva timp, eram prieten cu scolioza mea, plus că la 43 de ani nici n-ai cum să fii altfel, că oricum nu mai scapi de ea. După asta, mi-a pus în brațe programul de tratament pentru următoarele 10 zile. Gimnastică în bazin cu apă sărată, împachetări cu nămol, masaj și kinetoterapie.
Gimnastica
Au oamenii ăștia acolo niște bazine cu apă atât de sărată, că saramura de la murături ți se pare o glumă. Am înţeles că e aproape la fel de sărată ca apa din Marea Moartă. Mi-au zis oamenii și valoarea exactă a salinității, dar nah, mai uit și eu să-mi iau Lecitina… Partea mișto e că nu e saramură de-aia de-o facem noi acasă, ci e naturală, e apă de izvor. Toată zona aia a Prahovei, de la Slănic, la Telega, Poiana Câmpina și până pe la Moreni, în Dâmbovița, stă pe un zăcământ de sare. Gimnastica în apa sărată e benefică pentru organism din mai multe motive. O dată că, foarte sărată fiind, plutești ca fulgul, deci poți face exerciții complet relaxat, fără a-ți fi bruscate articulațiile care trebuie reparate, iar al doilea lucru, sarea și mineralele din ea ajută la circulația sanguină. Un flux mai mare de sânge în zonele avariate înseamnă o vindecare mai bună și mai rapidă. Dovada e că, de fiecare dată când ieșeam din apă, tensiunea, pe care mi-o măsura asistenta care urma să mă împacheteze cu nămol, era mai mare decât tensiunea mea normală. Apoi, totul se desfășoară sub îndrumarea unor instructori care-ți dau de făcut exercițiile potrivite cu ce ți-a scris ortopedul în fișă.
Împachetările cu nămol
Trecând peste remarca unui prieten – „sunt bune, bă, că te obișnuiești cu mirosul de pământ” – am fost foarte curios să le încerc. Auzisem de capacitățile extraordinare ale acelui amestec cu aspect de ciocolată neagră topită, dar nu experimentasem. Ce am aflat de prima dată a fost că e genul de tratament care îți face rău înainte să-ți facă bine. Și așa a fost. După primele 2-3 ședințe, au început să mă doară toate cele. Mă rog, nu chiar toate, ci mai degrabă articulațiile abuzate de mine de-a lungul vremii și pe care eu le credeam absolut în regulă. Se spune că nămolul „răscolește” aceste zone aparent sănătoase, dar care ascund afecțiuni vechi, netratate corespunzător sau unele de care n-ai habar și care, probabil, ar urma să se manifeste într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. N-a ținut mult, pentru că după alte 2-3 ședințe au trecut, iar nămolul adus de la Techirghiol a început să-şi arate efectele benefice. Inclusiv cel colateral de catifelare a pielii, că face și asta.
Masajul
N-am fost vreodată un mare fan al acestui gen de relaxare, mi s-a părut, dintotdeauna, mai mult o fiță. De câte ori mă întorceam de pe munte cu vreo contractură sau întindere musculară o rezolvam repede, cu ultrasunete, laser sau alte tehnici rapide de genul ăsta. Acum, ajuns vrând-nevrând pe mâinile unor maseuri profesioniști, am înțeles la ce e bun masajul. Pe munte, mușchii spatelui sunt foarte solicitați din cauza multitudinii de mișcări pe care le presupun cățăratul, dar și căratul rucsacilor în spate, cu greutăți care depășesc de multe ori 15 și chiar 20 de kilograme. Probabil că așa m-am pricopsit cu cele două „gâlme” în zona omoplaților, de o parte și de alta a coloanei. Am aflat că se cheamă puncte Trigger și am mai aflat cât de dureroasă e eliminarea lor prin masaj, dar, după ce am scăpat de ele, postura spatelui meu s-a îmbunătățit vizibil. Am scăpat de contracturile cronice, deja, care îmi făceau fibrele musculare ale spatelui să se simtă ca o adunătură de frânghii.
Clinica
State of the art. Oameni profi de la recepție la femeia de serviciu. În afară de ce m-a interesat pe mine, partea de recuperare și fizio-balneo-terapie, am înțeles că mai au servicii de maternitate, imagistică, laborator, ambulatoriu (gastroenterologie, dermato, obstetrică ginecologie, pediatrie, endocrinologie).
At the end of the day, sunt pregătit de un nou sezon de munte și schi. Ce-am observat la Sanconfind a fost că, în afară de mine, care am mers acolo pentru întreținere, fără a avea neapărat o problemă specială de tratat, majoritatea erau oameni de vârsta a treia cu diverse afecțiuni locomotorii și câțiva veniți după diverse accidente, pentru recuperare. Mi-am dat seama că ajungem să tratăm ceva ce putea fi prevenit. Poate n-ar fi rău să începem să ne gândim din timp că nu suntem nemuritori și poate, astfel, o să îmbătrânim altfel decât o fac bunicii sau părinții noștri.
București, 16 decembrie 1017
EN