EN
În cei 10 ani de ghidărie montană, am ghidat Kilimanjaro de trei ori. Prima dată, acum 10 ani, pe ruta Marangu (6 zile, supranumită și Coca Cola Route); ultimele două dăți, anul acesta, în ianuarie și iulie, pe Machame (7 zile, Whiskey Route). După suficientă documentare și în urma experiențelor mele, dar și ale clienților, concluzia pe care am tras-o e clară: Machame este alegerea câștigătoare, chiar dacă e mai lungă și mai grea. O să explic de ce, pentru cei care se gândesc să meargă pe Kilimanjaro și nu știu ce să aleagă.
Din punct de vedere tehnic, Kilimanjaro este unul dintre cele mai accesibile vârfuri celebre de aproape 6000 de metri. Face parte din circuitul Seven Summit, cele mai înalte vârfuri de pe fiecare continent al lumii. Din punct de vedere financiar, este un vârf accesibil. Toate aceste trei motive îl fac una dintre cele mai căutate aventuri montane, dar aici începe dilema: ce rută să aleg?
Teoretic, o simplă căutare pe Google îți poate spune care este cea mai folosită rută, dar cam aici se termină ajutorul, pentru că vei afla că cei mai mulți preferă Marangu. Este alegerea neexperimentaților doar pentru că este cea mai ieftină, cea mai scurtă, iar cazarea în taberele intermediare se face în refugii. Pentru un debutant în trekkingul de altitudine, pare o alegere firească, atâta timp cât n-ai mai fost pus față în față cu aclimatizarea, procesul prin care organismul se adaptează treptat la scăderea procentului de oxigen din aer.
Din păcate, puțini continuă cu căutarea ratei de succes a rutelor. Ar constata că Marangu este cea mai proastă alegere din acest punct de vedere, cu doar aproximativ 65% trekkeri ajunși pe vârf din totalul celor care încearcă. De ce această rată de succes mică? Pentru că, tocmai din cauza faptului că ruta este cea mai scurtă, organismul nu are timp suficient să ce adapteze, iar reacțiile la lipsa oxigenului pot fi violente, de la dureri mari de cap la greață, vomitat și o lipsă de energie care te face să abandonezi. În 2012, când am ghidat prima dată Kilimanjaro, am făcut-o pe ruta Marangu pentru că expediția nu era organizată de mine, ci eram doar angajat s-o ghidez. Rezultatul? Din cei 8 participanți, doar 3 au ajuns pe vârf. Ceilalți au abandonat între 5500-5700 de metri, pentru că organismul lor nu era suficient aclimatizat. Urcarea aproape continuă din zilele precedente, cu un singur interval de aclimatizare “climb high sleep low”, și-a arătat colții.
Având în spate aproape 10 ani de experiență la altitudine, pentru cele două expediții din 2022 am ales ruta Machame. Pentru că e mai lungă cu o zi decât Marangu, dar mai ales deoarece configurația traseului îți permite o aclimatizare mult mai bună, cu nu mai puțin de 3 nopți dormite în jurul altitudinii de 4000 de metri, efectele au fost vizibile. Cu o rată de succes de peste 90%, strategia s-a dovedit câștigătoare, chiar dacă nopțile petrecute la cort, în locul refugiilor de pe Marangu, au fost un pic mai incomode. Repet, cu toate astea, în ianuarie am urcat pe vârf 10 din 11, iar în iulie 8 din 10.
În sfârșit, din punct de vedere “Instagramabil”, tot Machame este alegerea de făcut, pentru că este un circuit care-ți aduce peisaje noi în fiecare zi, în timp ce pe Marangu urcarea și coborârea se fac pe același traseu.
Mai sunt de menționat încă două rute, cu o rată de succes comparabilă cu Machame, Northern Circuit și Lemosho, doar că acestea sunt și mai lungi (8-9 zile).
În concluzie, la altitudine, ruta cea mai scurtă nu e și cea mai bună, chiar dacă pare mai ușoară și mai comodă. Următoarea mea expediție pe Kilimanjaro va fi în martie 2023, tot pe ruta Machame și tot urmată de un safari în Serengeti și de o săptămână de relax în Zanzibar.
Stay safe!
