EN
Pentru practicanții de schi de tură, Norvegia este echivalentul Barcelonei pentru fanii artei lui Gaudi. Sau Mecca pentru musulmani. Sau Marea Roșie pentru scufundători. Sau Milano pentru fanele shopping-ului. Sau… dar cred că v-ați prins, schi de tură în Norvegia is The Shit.
Dar ce e schiul de tură, poate vă întrebați. Ei bine, este un derivat al schiului, după cum îi spune și numele, doar că nu te dai doar la vale după ce ai urcat cu telescaunul, ci urci prin forțe proprii ca să schiezi apoi cam pe unde vrei. Cum faci asta? Simplu, aplici pe tălpile schiurilor niște benzi adezive din material textil cu o textură care permite alunecarea acestora în față, dar nu și înapoi, atunci când urci. Echipamentul e foarte asemănător și, în același timp, foarte diferit de cel de schi alpin. O să revin asupra acestui subiect, pe canalul meu de YouTube, cu o campanie video dedicată promovării schiului de tură, pentru că este unul dintre cele mai complexe și mai recompensante sporturi din câte există.
Revenind, Norvegia este Mecca schiorilor de tură, așa că o tură aici e obligatorie pentru orice ghid montan care se respectă. Un bun prieten de-al meu, Roman, un ghid spaniol care, din păcate, și-a pierdut viața acum doi ani, într-o avalanșă din Elveția, îmi spunea că, măcar o dată în viață, trebuie să fac schi de tură în Norvegia. „Nimic nu se compară cu urcatul și, apoi, schiatul offpiste, având apa fiordurilor în față„, spunea Roman. Într-adevăr, cel mai neobișnuit lucru aici este că munții încep, practic, direct din apă. E o senzație ciudată să fii la baza muntelui, iar altimetrul de la ceas să-ți arate o altitudine de 2 sau 3 metri.
Revenind la gazda noastră, Norvegia, o simplă căutare pe Wikipedia te impresionează, mai ales dacă vii din România sau dintr-o țară de genul. Una dintre cele mai dezvoltate țări ale lumii, Norvegia este a patra în topul mondial al venitului pe cap de locuitor (GDP per capita), după Luxembourg, Elveția și Macao, dar este țara cu cel mai mare fond suveran de investiții, 1000 de miliarde de USD! Cu alte cuvinte, este guvernul cu cei mai mulți bani de investit din lume și asta se vede la tot pasul. Țară independentă din punct de vedere energetic, n-are treabă nici cu gazele rușilor, nici cu petrolul arabilor și asta pentru că platformele petroliere din Marea Nordului îi aduc suficientă energie ca să și exporte. Una peste alta, am descoperit o țară intimidantă, cel puțin pentru mine și cel puțin în perioada de documentare a evenimentului meu de schi de tură. Odată ajuns acolo, realitatea a depășit așteptările, din mai toate punctele de vedere.
Locul
Am ales să-mi duc clienții în Lofoten. De ce Lofoten? Pentru că e creme de la creme, perla coroanei Norvegiei, un arhipelag considerat de mai toată lumea ca fiind cea mai frumoasă și spectaculoasă zonă a țării. Legată printr-o șosea de continent abia prin 2007, a rămas cea mai izolată regiune, cu tot ce decurge de aici: natură aproape neatinsă, localități mici și rare și, cel puțin pe timpul iernii, suficient de puțini turiști ca să te facă să te simți mai degrabă ca un localnic. Cam toți vizitatorii hivernali ai Lofotenului sunt practicanții de ski de tură, așa să sunt mult mai puțini ca vara, când trekkingul și ciclismul atrag destul de mulți amatori.
Perioada
Documentând tura de-a lungul lui 2019, când mi-a venit ideea de a merge în Lofoten, am ajuns la concluzia că cea mai bună perioadă pentru schi de tură în Norvegia este finalul lui februarie-începutul lui martie. Este combinația ideală, dacă ții cont de cele două criterii pe care trebuie să le ai în vedere și care fac, în cea mai mare parte, succesul unei ture acolo: starea zăpezii și probabilitatea de a vedea spectaculoasa Auroră Boreală. Aceasta din urmă este, cu adevărat, un fenomen pe care trebuie să-l vezi o dată în viață. Eu o mai văzusem acum niște ani, prin nordul Finlandei, dar pentru prietenii care au fost cu mine a fost wow, iar faptul că s-a lăsat văzută în fiecare din primele trei seri a fost un noroc rar. Având experiența finlandeză, am ales pentru cazare o casă suficient de izolată astfel încât puțina lumină artificială a zonei să nu concureze jocurile extraordinare de pe cer. Ca sfat, dacă vreți să fotografiați aurora în toată splendoarea ei, aveți neapărată nevoie de un trepied și de o cameră foto cu care să știți să lucrați în modul manual (timp de expunere, ISO, white balance, deschiderea diafragmei).
Zăpada și schiatul
Pentru mine, ca ghid montan și organizator al unei ture în premieră în acea zonă, alegerea rutelor a fost principala provocare. Din cauza faptului că este un arhipelag, Lofoten are o climă foarte deosebită de cea din alte zone de schi de tură, gen Alpi sau Carpați. Climatul maritim are o mare influență asupra zăpezii, asupra temperaturii și vântului, asupra condițiilor de avalanșă. Pentru că Roman, din păcate, nu mai era, ca să mă sfătuiesc cu el, toată iarna am studiat fenomenul. Mi-am cumpărat cărți despre schiatul în Lofoten, am studiat zeci de video-uri cu ture, m-am familiarizat cu prognozele meteo și de avalanșă norvegiene, cu aplicații de smartphone, le-am călărit pe Google Maps și Google Earth cu orele. Apoi, toate concluziile au trebuit adaptate la nivelul de schi al clienților, pentru că asta face diferența: să alegi rutele potrivite. În Norvegia, în fiecare an mor în avalanșe 4-6 oameni, iar majoritatea acestora sunt schiori de tură. Echipamentul de siguranță – transceiver, lopată, sondă – e obligatoriu, la fel și rucsacul de avalanșă, în opinia mea. Pentru că Norvegia nu are un sistem de salvare rapidă cu elicopterul ca cel din Alpi, este vital ca toți participanții la o tură să cunoască procedurile suficient de bine astfel încât să fie capabili să intervină prompt în caz de accident. Cât despre schiatul în sine, diferența o face caracteristica maritimă a zăpezii care, chiar și când e proaspătă, e ceva mai grea decât zăpada din munții Europei, mai lipicioasă, cel puțin la urcare. Apoi, din aceleași considerente meteo și de localizare, sunt puține zonele și zilele în care să găsești fețe cu zăpadă cu structură continuă. Pe majoritatea trebuie să fii pregătit pentru translații de la un powder mai dens la cruste de diverse grosimi sau la gheață, așa că e bine ca nivelul de schi al oamenilor din grup să fie cât mai ridicat și cât mai apropiat, pentru a putea menține unitatea grupului. Vârfurile nu sunt foarte înalte, diferența pozitivă de nivel a unei zile normale e undeva între 700-800 de metri.
Vremea
Norvegia e recunoscută, în toate cele patru anotimpuri, pentru instabilitatea și predictibilitatea dificilă a vremii. Noi am avut noroc de vreme bună, chiar foarte bună, în sensul că din cele cinci zile de activitate, doar una singură a fost cu ninsoare și ceață, restul au fost cu soare și între -5, -6 și 0 grade. Adică, ce-ți poți dori mai mult decât să vezi aurora boreală în trei seri consecutive? În ultima zi, pe drumul spre Evenes, vremea s-a stricat și prognoza anunța furtuni pentru viitoarele 3-4 zile, deci luați și asta în calcul când vă gândiți la Lofoten.
Logistica
Lofoten este în nordul Norvegiei, deci cel mai indicat e să zbori de la Oslo, nu să mergi cu mașina, pentru că limita maximă de viteză e 80km/h, deci o să-ți ia o veșnicie. O poți face ca noi, zbor direct Oslo-Harstad/Evenes, apoi continui drumul cu mașini închiriate, 2-3 ore spre Lofoten. Altă variantă e să zbori din Oslo în Svolvaer sau Leknes, dar cu escală în Bodo. Pentru o săptămână de schi, e obligatoriu să închiriezi mașină/mașini, pentru că distanțele sunt suficient de mari ca să fie incomod de parcurs cu autobuzele transportului public. Prețurile sunt impresionante, adică de vreo 2-3 ori mai mari ca-n România. O bere la doză e minim 12 lei, o pâine 20, un litru de benzină 1,7 euro. Restaurantele din Henningsvaer nu sunt deschise lunea și marțea, iar în celelalte zile au program mai scurt ca la noi, super-marketurile și benzinăriile sunt foarte rare, alcool, în afară de bere, nu găsești decât la magazinele speciale deținute de stat, așa că programați inteligent, ca să nu plătiți mai mult decât e cazul.
Concluzie
Orice superlativ pe care l-ați citi despre schi de tură în Norvegia este acoperit de realitate. De la schi la peisaje, la drumuri, la cazări și, în general, toată experiența, totul e de 5*****, mai ales dacă și grupul e ce trebuie. La fel și prețurile, așa că nu prea e un loc de mers low budget. Aaaa, și nu uitați să faceți o tură de dog sledding, safari cu sania trasă de căței, sunt absolut adorabili și-i faceți fericiți să tragă la sanie!
Până la tura mea viitoare în Norvegia, în martie 2021, stay safe și perfecționați-vă schiul!
Noi ne-am distrat de minune, după cum puteți vedea mai jos.
